Când mașina se opri cu un scrâșnet de frâne, poarta uriașă de fier de afară îmi atrase privirea. Se înălța impunătoare, păstrându-i în spatele aripilor sale pe cei plecați dintre noi. O tăcere sinistră răsuna pretutindeni.

M-am întors spre Raf. Stătea lângă mine, ținându-mi mâna strâns în mâna lui. Cu umerii încordați, își ținea ochii reci și albaștri ațintiți în depărtare.

I-am strâns mâna. Închi