„Oh!” Dregându-și vocea, a zâmbit. „Îmi pare bine de cunoștință, Nathalia. Trebuie să recunosc, Rafael are gusturi bune.”

Am dat din cap, fără a încerca să zâmbesc. Nu voiam, chiar dacă era nepoliticos. O plăcea pe bărbatul meu și asta nu-mi convenea.

„Mulțumesc.”

Ochii de un albastru de gheață, intenși, îmi ardeau o parte a feței. Dar nici măcar nu m-am obosit să-mi ridic privirea.

***

„Ce a fost