Când am aterizat cu succes pe picioare, după ce atârnasem de o creangă de copac preț de șase minute întregi, i-am mulțumit în tăcere lui Dumnezeu. Făcusem asta singură când aveam între șaisprezece și optsprezece ani, dar trecuse ceva vreme. Totuși, aceasta era cea mai eficientă evadare, având în vedere că această parte a conacului se deschidea direct spre curtea din spate.

Am oftat ușurată, mi-am