DECLAN

Încăperea mirosea deja a sânge. Nu proaspăt și nu înțepător, ci stătut, de parcă se îmbibase în beton cu mult timp în urmă și nu mai plecase niciodată.

Flavio era deja pe scaun când am intrat. Arăta ca o umbră a bărbatului de altădată, cu obrajii supți, buza spartă și hainele sfâșiate. Avea ochii injectați de sânge, iar în clipa în care mi-au întâlnit privirea, s-au mărit de o tresărire ase