DECLAN

Durerea era mai potolită acum. Dar încă prezentă, ascuțită și fierbinte, de parcă trupul meu n-ar fi primit vestea că supraviețuisem; dar era suportabilă. Învățasem să trăiesc cu lucruri mult mai rele.

Ceea ce nu puteam suporta era tăcerea.

Zăceam singur în pat, camera de oaspeți sterilă sufocându-mă prin nemișcarea ei. Lumina dimineții se cernea prin jaluzele în fâșii prăfuite, luminând ba