SIENNA

Uneori credeam că sunt încă în acea cameră. Cea cu cadrul de pat din metal și lanțurile care mi se înfigeau în piele.

Uneori credeam că nu plecasem niciodată de acolo. Că tot ce se întâmplase de atunci fusese un vis. O fantezie cusută din halucinații febrile și din vocile din capul meu care încercau să sune ca oamenii pe care îi iubeam. Poate că mintea mea cedase în sfârșit, poate că zăceam