DANTE

Medicul nu a vorbit o bună bucată de vreme.

Era acoperit de sânge. Sângele lui Declan. Mănușile îi erau roșii, fața palidă, dar mâinile nu i se opreau din mișcare. Părea că văzuse o fantomă când, în sfârșit, a ieșit din dormitorul de oaspeți pe care îl transformaserăm într-un salon de triaj pentru Declan. Nu eram deloc fericit că tata nu-l împușcase pur și simplu ca să termine o dată cu asta