SIENNA

Privirea mi-a zburat spre Dante în timp ce el continua să conducă, profilul său fiind bine conturat în lumina care pălea, făcându-l să pară și mai uluitor, deși nu credeam că acest lucru era posibil. Mi-am lăsat capul pe spate pe tetiera scaunului, privindu-l, neputând să mă scutur de căldura stăruitoare rămasă între noi de la întâlnirea din cabina foto.

„Deci,” am rupt eu tăcerea, „tot nu