Cleo

— Thalia? scap eu printre buze, șocată.

Vechea mea prietenă îmi zâmbește din pragul ușii, ținându-și nou-născutul la piept. Este atât de adorabil, cu obrajii lui rotunzi înroșiți de briza răcoroasă de afară.

— O, Doamne! Intră! o zoresc eu, îndemnând-o să se adăpostească de frig alături de bebelușul ei. Ai înnebunit? Ce cauți aici? Nu cumva abia ai născut? Gura îmi rămâne căscată în timp ce î