Thalia

Ceva bufnește la etaj, și deși știm că probabil e una dintre celelalte familii din clădire, eu și Mama ne speriem și o luăm la sănătoasa. Aproape scapă cheile din mână în timp ce încuie ușa din spate în urma noastră, dar până să ajungem din nou pe stradă, începem să râdem.

— Chiar așa e pentru tine în fiecare zi, agapi? mă întreabă ea fără suflare.

Înghit aer. Să-i spun despre nopțile în ca