Thalia

Peste hainele mele, sub pături, Valerio mă cuprinde în palme de parcă aș fi făcută din sticlă. Cămașa mea subțire nu poate ascunde căldura pielii lui și, deși încă mă doare tot trupul, vreau să-i spun să se poarte cu mine ca de obicei. Își trece degetul mare peste sfârcul meu, iar eu mă arcuiesc, lăsându-mi capul pe spate, spre tavan. În mintea mea văd crăpătura pe care am urmărit-o în orel