Thalia

Iau o ultimă linguriță din sorbetul aerat adus la desert de chelnerul scorțos și mă uit la Valerio. De când am încetat să mai vorbim despre muncă, abia dacă și-a desprins privirea de la mine, iar trupul îmi arde sub ochii lui. Îmi scot piciorul de sub fața lungă de masă, lăsând materialul să-mi agațe fusta și să dezvăluie centimetru după centimetru de piele. Mă urmărește cu ochii tot mai în