Thalia

Două ore mai târziu, portbagajul mașinii mele e plin de sacoșe, manichiura mea albastru-închis s-a uscat suficient cât să pot conduce singură până acasă, iar părul îmi pare atât de ușor, încât îmi tot scutur capul dintr-o parte în alta doar ca să simt buclele săltând. Coafeza Alessiei nu mi-a tăiat decât câțiva centimetri, îndeajuns cât să-mi ajungă acum până la umeri, nu până la jumătatea