Valerio

Opresc mașina în fața sculpturii abstracte roșii care marchează fațada Institutului Tandon, iar Thalia se întoarce spre mine cu o privire fulgerătoare.

„Ce dracu' căutăm aici?”

Parchez. „Știi, cred că sculptura arată ca niște piese de domino care cad. Tu ce zici?”

„Valerio.” Își încrucișează brațele. „Răspunde-mi.”

Zâmbesc. Știam că o să reacționeze așa. Sincer, nu prea îmi pasă. Ea rămâne