Thalia

Stau în spatele scaunului, pe partea opusă a biroului lui Valerio și îl privesc cum, cu cămașa din fericire încheiată la loc, se lasă ușor pe pielea roșie fină a scaunului de șef. O parte din mine vrea să fugă din cameră înainte ca el să deschidă gura. M-am hotărât. Plec. Nu trebuie să-i spun altceva decât „adio”, indiferent ce a spus Alessia. Dar o altă parte din mine continuă să se gândea