Thalia

Privesc pierdută pe geamul mașinii sport. Orașul trece în goană într-o dâră de neoane și umbre întunecate. Valerio m-a așezat în scaunul acesta moale de piele ca pe o povară fără viață, dar trupul îmi este încă rigid. Mușchii îmi sunt blocați într-o încordare continuă. Aerul fierbinte care țâșnește din fantele de ventilație nu reușește să topească gheața din venele mele.

Privesc luminile st