Perspectiva Lyrei

Nu mai știam ce zi era; pierdusem șirul de mult timp, de când realizasem că nu voi ieși prea curând de aici.

Viața devenise un coșmar înfricoșător, mai ales din cauză că pereții acestei mici și strâmte încăperi mă sufocau, contorsionându-se în ceva de nerecunoscut. Secundele treceau, iar zilele se contopeau una într-alta, făcându-mă incapabilă să mai disting când începea sau când