Perspectiva Kirei

Razvan aștepta afară, exact cum știam eu și Dorin că va face. Credea că m-a încolțit, credea că voi ceda când aveam să-mi dau seama că nu avea de gând să mă lase să merg singură. Dar știam deja că va încerca asta, amândoi știam.

El zâmbește cu acel rânjet mortal pe care îl cunosc prea bine, dar nu tresar. Dorin mă urmează pe ușă ieșind în aerul târziu al după-amiezii, ținând mici