Îl rog pe Răzvan să mă poarte în brațe înapoi spre conac, mă simt epuizată și abia dacă am făcut ceva, sunt trează abia de o oră. Nu contează ce fac, mintea și corpul meu rămân în mod constant obosite.

E aproape ca și cum cineva a supt viața din mine și refuză să mi-o dea înapoi.

Suspin, sprijinindu-mi capul pe umărul lui Răzvan și îmi închid ochii, încercând să mă odihnesc măcar un pic. Chiar d