Mă dau repede jos de pe canapea, privind cum se închide ușa, Răzvan și cu mine rămânând din nou singuri. Dar nu mă pot abține să nu simt că am făcut ceva greșit, ceva ce nu trebuia să fac. Ne-am luat puțin timp pentru noi, cui îi păsa că este un război în desfășurare. Războiul va fi tot acolo și când ne vom întoarce peste câteva zile.

Dar, bineînțeles, nu primesc nicio pauză de la tot acest rahat