Mă trezesc încet, spatele și gâtul durându-mă de la poziția incomodă în care am reușit să adorm pe salteaua cocoloșită și pătată; doar că, atunci când am deschis ochii, nu mai eram în celulă. Eram înapoi în camera cu care mă obișnuisem și eram singură, Răzvan nefiind nicăieri la orizont.

Nu mă deranjează să fiu singură, mă obișnuisem cu asta de când eram aici, și nu era mereu un lucru rău. Lucrur