Perspectivă: Persoana întâi.

Răzvan îmi poartă neclintit trupul epuizat prin pădurea cufundată în beznă, înapoi spre conac. Pieptul lui lat se simte ca un zid de piatră masivă sub obrazul meu, radiind o căldură întunecată care mi se prelinge în piele. Cu toate acestea, mintea mea nu se concentrează pe forța lui supranaturală. Mintea îmi e torturată de amintirea persistentă, explicită a ceea ce toc