Chloe

Anii aveau darul de a netezi colțurile aspre. De a preface cicatricile în povești. Însă povestea noastră — a mea și a lui Ryder — era departe de a se fi sfârșit.

Era o după-amiază răcoroasă de toamnă, iar aerul mirosea a fum de lemne. Ryder stătea pe verandă, sprijinit de balustradă, cu o cană de cafea în mână. Casa era mai liniștită acum, copiii erau mari și plecați la rostul lor, dar râset