ANDERS.

Îmi țiueau urechile.

„Camilla, ascultă-mă.” Cuvintele se îmbulzeau acum unele peste altele, iar eu le lăsam să curgă. „Orice vrei, e al tău. Bani, o mărturisire, compania mea, viața mea — vorbesc serios, ia-mi viața, vin la tine chiar acum, singur, oriunde zici tu, și poți să faci ce vrei cu mine, și jur pe Dumnezeu că nu mă voi împotrivi. Doar las-o să plece. Pe ea și pe copil. Te rog. Ea