GENEVIEVE.

Zăceam pe podea cu brațul lui înfășurat în jurul taliei mele, trăgându-mă la pieptul lui de parcă s-ar fi așteptat să mă fac nevăzută dacă și-ar fi slăbit strânsoarea fie și pentru o secundă.

Am încercat să mă ridic în capul oaselor, dar m-a strâns și mai tare.

"Stai."

"Nu pot. Trebuie să merg acasă", am răspuns.

"Aici este casa ta", a spus el cu ochii încă închiși. Vocea îi era blândă