GENEVIEVE.

„Poftim. Ia asta.” Fiona mi-a mai îndesat încă un umeraș greu de lemn în brațe. Fața ei purta o expresie strictă, neînduplecată, tratându-mă ca și cum aș fi fost cea care o forțase să-și anuleze toate planurile de weekend. Se purta de parcă ar fi fost vina mea, de parcă aș fi vrut să-mi petrec sâmbăta stând într-un butic unde aerul mirosea a bogăție sterilă și a lucruri de care nu aveam