***POV DESMOND***

M-am lăsat pe spătarul scaunului din local, relaxat, cu brațele încrucișate, admirându-mi soția.

Diana vorbea fără oprire. Și, la dracu’, adoram s-o văd așa. Vorbăreață. Entuziasmată. Fericită.

— M-ai auzit? m-a întrebat ea, măsurându-mă din priviri. Ca să fiu sincer, nu prinsesem niciun cuvânt. Doar îi admiram zâmbetul superb. Dar nu sunt atât de prost încât să recunosc asta — a