***POV DIANA***

Tatăl meu a condus tot drumul înapoi spre casă într-o liniște deplină. Nu a spus nimic, dar i-am observat privirile aruncate în direcția mea și am știut că se abținea să nu spună ceva. Poate îi e teamă să nu mă rănească.

Sigur crede că sunt o oarecare.

Suspin cu tristețe la acest gând. Nu vreau ca tatăl meu să aibă gânduri greșite despre mine; mereu m-am respectat foarte mult.

Am a