Elowen dormea când, dintr-odată, cineva o scutură ca s-o trezească.

Buimacă, deschise ochii și-l văzu pe Lucianis aplecat lângă patul ei. El fusese cel care o trezise.

— Trebuie să plecăm, suverana mea, spuse el grăbit. Este nevoie de dumneavoastră în sala de consiliu de război.

Elowen își încruntă sprâncenele, privi pe fereastră și văzu că afară era încă întuneric; mintea ei adormită nu putea pri