Zăceau pe iarbă, goi, în timp ce priveau cerul nopții împânzit de stele.

Elowen s-a strecurat mai aproape de Voktor, pentru că vântul care îi mângâia goliciunea era destul de rece. Perechea ei și-a înfășurat brațele în jurul corpului său și și-au încolăcit picioarele, ca să o încălzească un pic mai mult.

I-a depus un sărut blând pe frunte. — Trebuie să ne întoarcem.

Așa ar fi trebuit, dar niciunul