Apa încă curgea, la fel și lacrimile și sângele ei, dar de data aceasta, lui Elowen nu îi mai era frig. Se simțea goală. Se simțea folosită. Se simțea amorțită.

Privea în gol la șuvoiul propriului sânge spălat de apă și nu mai știa ce să creadă.

Nici măcar frica n-o mai putea simți.

Voktor plecase de mult; imediat ce terminase cu ea, ieșise vijelios din baie, lăsând-o acolo, frântă.

Elowen nici mă