VINCENZO

Bianca era deja pe bancă atunci când am ieșit, cu picioarele strânse sub ea și părul lăsat liber pe umeri, privind spre grădină cu acea nemișcare aparte pe care o avea încă de când era copil.

Abilitatea de a sta în liniște în sinea ei, fără nevoia de a o umple cu ceva. M-am așezat lângă ea și, preț de o clipă, am lăsat noaptea să se aștearnă în jurul nostru, în timp ce sunetele casei răzb