VINCENZO

Am străbătut holul din două salturi și am ridicat-o pe Cleo de la podea, așezând-o la pieptul meu înainte să poată pune întrebarea a doua oară.

„Era unul dintre oamenii lui Papa”, am spus, păstrându-mi vocea calmă și nepăsătoare. „Doar treabă.”

S-a lăsat pe spate în brațele mele și mi-a studiat chipul cu acei ochi întunecați și pătrunzători. „Ce fel de treabă?”

„Genul plictisitor.”

„Atunc