VINCENZO

În noaptea aceea, somnul n-a mai venit.

Am zăcut pe spate, privind tavanul, la mult timp după ce în casă se așternuse tăcerea, cu mâinile împreunate pe abdomen, în timp ce mintea refuza să-și încetinească ritmul.

De regulă, problemele nu mă urmăreau în pat. Îmi petrecusem cea mai mare parte a vieții de adult având de-a face cu bărbați care mințeau de meserie și ucideau fără să clipească.