ALEXA

În clipa în care Silvio a deschis ușa, vocea Luciei s-a izbit de noi ca o rafală de vânt.

Țipa, și nu vorbesc de un strigăt potolit, era un urlet în toată regula, care ar fi putut trezi morții, dacă ar fi fost vreunul de trezit.

— VINCENZO! a țipat ea. Cum ai putut?!

Stătea în mijlocul livingului, cu părul răvășit, cu fața pătată de furie.

Arăta de parcă nu dormise, pentru că avea ochii umfl