VINCENZO

Lumea ar fi trebuit să pară mai liniștită acum, că Leandro era mort.

În schimb, părea mai asurzitoare. Fiecare răsuflare care-mi hârâia în piept era ca o împușcătură, fiecare scârțâit al dușumelei sub cizmele mele, un țipăt.

Încă îmi tremurau mâinile, deși nu de frică, fiindcă frica arsese de mult din mine cu câteva ore în urmă, înlocuită de ceva mult mai urât.

Sânge. Doar asta simțeam