VINCENZO

Telefonul abia apucase să sune o dată când Alexa a răspuns, cu vocea buimacă, stinsă, ca și cum plutea undeva între vis și trezire.

„— Vincenzo?”, a murmurat ea.

Timp de o secundă, doar i-am ascultat respirația.

Mi s-a strâns pieptul. N-aveam niciun drept să o târăsc în haosul meu, dar nu puteam pleca fără să-i aud vocea.

„— Am vrut doar... să-ți spun că te iubesc, am zis. Aveam gâtul usc