ALEXA

Pereții începeau să se strângă în jurul meu.

Nu la propriu, deși dacă adăpostul s-ar fi hotărât să prindă dinți și să mă înghită cu totul, s-ar fi putut să primesc cu brațele deschise o asemenea distragere a atenției.

Trecuseră două zile și lumea mea se redusese deja la patru pereți vopsiți în bej, un sistem de securitate care funcționa cu aroganța unui câine de pază.

Și amintirea ocazională