ALEXA

„Să-ți spun ce?” a întrebat el, de parcă habar n-avea.

Aproape că am râs, și nu, nu pentru că mi se părea amuzant. I-am luat mâna, frecându-mi degetele peste încheieturile lui, încercând să îmblânzesc asprimea de pe chipul său.

Nu încercam să mă cert cu el și poate că era prea devreme, dar gândurile mă măcinaseră în tot timpul cât fusese plecat.

Îl implorasem să mă ierte, iar el refuzase, în