ALEXA

Am înțeles la ce se referea.

— Da, Vincenzo. Înțeleg.

A deschis ușa și a închis-o încet în urma lui. I-am ascultat pașii îndepărtându-se pe hol, până când tăcerea s-a așternut ca praful pe pielea mea.

Apoi m-am ghemuit, încolăcindu-mi brațele în jurul genunchilor la fel cum făcuse Vanessa, și am adormit.

Ea nu mai era.

O secundă de furie declanșase un vârtej de evenimente care scăpaseră de s