VINCENZO

În încăpere era o liniște mormântală.

Massimo a coborât arma, dar nu mai conta. Făcuse deja greșeala.

Și eu nu treceam niciodată greșelile cu vederea. Dacă o făceam, ele se repetau — cum se întâmplase cu asta.

M-am mișcat înainte ca cineva să poată scoate o vorbă. Am ajuns la Massimo și mi-am ridicat mâna ca să-i iau arma. A văzut mâna mea apropiindu-se și a încercat să se lupte, dându-se