VINCENZO

Depozitul mirosea a ciment și metal, a ulei și transpirație. Stăteam lângă rampa de încărcare, cu brațele încrucișate, urmărindu-i pe bărbați cum descărcau lăzile din camion.

Până acum totul decurgea fără probleme. Fără întârzieri, fără greșeli. Exact cum îmi doream. Oamenii știau că e mai bine să nu facă greșeli prostești, mai ales când îi priveam.

Tullio stătea lângă mine, cu mâinile în