Perspectiva Elisei

Am privit disperată în jur după cineva, măcar după un paznic, și inima mi s-a umplut de o ușurare nesperată când l-am văzut pe Declan intrând pe ușa principală, însoțit de câțiva dintre oamenii lui.

De îndată ce l-am zărit, am alergat spre el. Sentimentul de siguranță pe care îl simt în clipa asta este de nedescris. Sinceră să fiu, nu știu dacă mă va ajuta sau nu, dar inima îmi