PERSPECTIVA FREYEI:

Somnul n-a venit deloc. Nici măcar pentru o clipă.

Palma încă îmi răsuna undeva în minte. Dar nu era vorba doar de usturimea mâinii lui Kaelen pe obrazul meu, ci de umilință. De scânteia aceea. De certitudinea că, în acel moment, el nu doar că mă urâse… ci încetase să mă mai vadă.

Am zăcut în întuneric, cu ochii pironiți în tavan, până când prima rază de lumină a atins fereastr