Ea se uită atunci la mine, mă privește cu adevărat, iar pentru o clipă zăresc ceva crud în expresia ei. Ceva ce seamănă cu tânjirea și durerea.

Apoi își întoarce privirea. „Ar trebui să-i ajungem din urmă pe ceilalți. Rămânem în urmă.”

Dar nu sunt pregătit să las conversația să se sfârșească. „Pot să te întreb ceva personal?”

„Bănuiesc că da.”

„Ai...”, mă chinui să găsesc cuvintele potrivite. „Ai