Am râs, slăbită, fără suflare, încă tremurând.

— Sunt destul de sigură că-ți sunt datoare cu o cină acum.

S-a ridicat, încet, corpul frecându-se de al meu în timp ce se înălța, mâinile târându-se în sus pe picioarele mele, peste șolduri, apoi în spate, trăgându-mă în el. L-am simțit, tare și gros prin pantaloni, apăsându-se de abdomenul meu. Nici măcar nu se atinsese și deja pulsa. Puterea aia, să