Inima încă îmi bubuia în piept, iar ecourile coșmarului stăruiau ca un musafir nedorit. Abia am avut timp să-mi recapăt suflul înainte să se audă o bătaie ușoară în ușă.

— Intră, am spus încet, cu vocea frântă de frica încă persistentă.

Ușa s-a deschis cu grijă, iar Flavia s-a strecurat înăuntru, închizând-o rapid în urma ei. Avea o expresie încordată, iar privirea îi fugea nervos în timp ce se în