PUNCTUL DE VEDERE AL LUI BREA

Nu știam de cât timp mergeam pe jos, dar era o distanță destul de mare de când mă lăsase Pike la graniță — mai degrabă, m-aruncase la graniță.

Niciun semn de viață. Eram obosită și înfometată. Tălpile îmi sângerau grav, iar durerile pe care le simțeam nu mă ajutau deloc. Înjurând cu voce tare, am decis să mă opresc și să mă odihnesc o vreme. Mă durea capul îngrozitor.