Entuziasm era prea puțin spus; îmi schimbasem strategia și mă purtasem frumos. Jucasem rolul tatălui pe care și-ar fi dorit să-l aibă, iar el, în sfârșit, vorbise.

Aș fi mințit dacă aș fi spus că nu-mi părea rău pentru el. Poate de aceea alesesem calea blândă și nu-l torturasem ca să obțin răspunsuri.

— Sper că nu plănuiești să-mi iei prenumele, am spus după o pauză lungă.

A pufnit disprețuitor.

—