Perspectiva Clarei

Roman era treaz și nu îmbătrânise nici măcar o zi. Părea că acea capsulă mi-l conservase perfect, iar cei treisprezece ani trecuseră cât ai clipi.

Nu mă puteam abține, îmi făcusem un obicei din a mă holba la el și îmi întorceam privirea doar când mă prindea. Știam că se distra pe seama asta, pentru că reușea să zâmbească. Încă mai poseda acea aroganță și înfumurare.

Cine m-ar fi